Copiii strazii n-au nimic
august 26, 2008 
Amintita si povestita de Cosmina…
De Craciun, acuma, cred. Tatica-sau si-a propus sa trezeasca in fiii si fiicele sale puternicul simtamant obstesc al crestinului si, ca sa dea pilda, a luat una-alta de-ale gurii si nu mai stiu ce a vrut el sa daruiasca saracilor. Si, pe strada, cu ochii dupa cersetori, tati, ca sa accentueze trairea, in timp ce imparteau dulciurile acelea, le explica minunatilor: “Uite, tati-drag, oamenii si copilasii astia sunt amarati rau de tot, de asta trebuie sa facem milostenie, fapte bune cu ei. Ei sunt foaaarte saraci.”
(Urmeaza din cand in cand cate un “de ce?”, stiti voi unde sa-l intercalati. “De ce sunt asa de ulati?”etc. Eu va zic pe scurt.)
“Nu au nimic, absolut nimic.Nici casa nu au. Si mai ales, nu au pe nimeni sa-i ingrijeasca, sa ii spele, sa ii pieptene, sa-i imbrace, sa le dea de mancare, sa le caute unde sa-i culce… Dorm pe jos, in noroi… Nu, n-au nici un fel de ruda. Se numesc orfani. N-au mama, n-au tata…”
Fruntita lui Ioachim deja se incretea de panica. “N-au bunici, n-au frati mai mari… care sa faca pentru ei ceva macar…” Ochii lui Ioachim incepeau a inota in lacrimi de empatie. Din zdrobirea ultima a inimiorei lui mici de doi ani, conchise cu parfumul unui suspin:
-…Si mai ales ca… n-au nici ANCĂ…
Iunie 2006
august 22, 2008 
Ile isi doreste foarte mult un animalut… catel, purcel, orice-ar fi… orice vede pe afara vrea si ea. Raspunsul meu invariabil la rugamintile ei este destul de prozaic: Mami, cand ne mutam la casa iti iau toate animalutele, dar la bloc nu mai avem loc… Si apoi, toate animalutele fac caca si pipi prin casa… nu se poate!
Ieri Ile a venit la mine radiind:
-Mami, mami! Am descoperit!
-Ce-ai descoperit???
-Am descoperit ce animalut sa ne luam!
-Aoleu mami, ce animal?
-O gargarita! Nu face nici caca, nici pipi prin casa!
Azi, povestim de o nunta la care am fost de curand… Ile, fascinata de mireasa, cat de frumoasa a fost, ca o printesa…
-Mami, ce rochita frumoasa a avut mireasa!
-Da, mami!
-Si ce frumoasa a fost!
-Da mami! Toate miresele sunt frumoase! Si eu am fost o mireasa foooooarte frumoasa!
-Da, mami! dar si mireasa asta a fost frumoasa!
(Eu deja sunt geloasa)
-Dar eu, n-am fost frumoasa?
-Ba da, mami!… Dar ce rochie frumoasa avea…
-Dar rochita mea de la nunta n-a fost frumoasa? Rochita mea rosie?
-Ba da, mami! Aratai ca o rosie!
Hm!
Hm!!
Aprilie 2006
august 22, 2008 
Ile nu a dormit la pranz si e moarta de oboseala… Si a inceput chiar sa se balbaie!
-Mai, Ile, ai grija cum vorbesti, nu te mai grabi asa, tu nu vezi ca te balbai?!…
Ile e fara replica… pentru 2 secunde.
-Pai daca asa e vorba mea… (mai sta 2 secunde) pai daca asa m-a facut pe mine Dumnezeu… (mai sta 2 secunde) galgaitoare!
Ile stie ca daca mananca tot, se face mare. Mananca ce mananca, dupa care se suie pe scaun:
-Uite, mama, ce mare m-am facut!
-Da, esti mai mare decat mine! (zic eu, fiind jos pe scaun) Acuma, ca tot esti tu mare si eu mica, ce mai, tu trebuie sa fii mama si eu copilul! (Ile e incantata) Asa… O sa ma stergi la fund, o sa-mi dai de mancare, o sa ma culci, o sa-mi spui povesti, o sa faci treaba, o sa ma plimbi afara…
Ile nu mai e incantata… dar se gandeste ce se gandeste si deodata, in culmea fericirii:
-Da! Si o sa-ti cumpar jucarii! MULTE JUCARII!!!
