Cand s-a nascut, Ioachim a avut un icter prelungit (cam 2 luni de zile), motiv pentru care buni a inceput sa-l “alinte” : ţiganule!

Ieri vine Ile la mine si ma intreaba :
-Mami, Ioachim e ţiganc ?

-Mami, de ce te dai cu crema ?
-Sa fiu frumoasa…
Si continuu, ca o concluzie logica :
-Sunt frumoasa ?
-Nu !

Ile ii roade jucariile lui Ioachim, cele speciale, din guma, pentru perioada cand dau dintisorii.
-Ile, nu-i mai roade jucariile ! Nu sunt pentru dintisori, cum ai tu, sunt pentru gingiuţe !
-…Dar si eu am gingiuţe !

Ile a inceput sa escaladeze tot: garduri, usa de la intrare a blocului si, mai nou, bibliotecile din casa.
-Nu te mai cocotza ! zbier eu. Se rupe biblioteca cu tine !
Ile, rugatoare :
-Mami, nu te mai uita !!!

Plimbarea cu Ile este un adevarat ritual: trecem intotdeauna prin aceleasi locuri, Ile face aceleasi gesturi (se baga printr-o gaura din gard, etc) si, invariabil, isi aminteste de fiecare data anumite intaplari petrecute in acele locuri prin care trecem (de exemplu, isi aminteste cum a tunat o data cand treceam pe o strada si de fiecare data cand mai trecem pe acolo ma intreaba: De ce nu se mai cearta ? (norii)

Una din povestile pe care i le spun zilnic, in plimbarile noastre, este despre… circuitul apei in natura.
La o cladire mai veche, cu stresinile joase, iarna trecuta gaseam de fiecare data ţurţuri.
Bineinteles, a venit primavara si ţurţurii nu mai sunt… De ce ? intreaba Ile (retineti: in fiecare zi !)
-Pai, ii explic eu, a venit caldura si a topit ţurţurii, care sunt, de fapt, apa inghetzata. Si s-au facut baltoace ! Si a venit caldura si mai mare si baltoacele s-au evaporat, adica s-au transformat in vapori, in aburi, si s-au ridicat la cer si s-au facut norisori. Si apoi, cand vine frigul, norisorii se transforma iar in apa si ploua, sau, daca e si mai frig, ninge !

Ei bine, asta zilnic… Bineinteles, eu incerc s-o mai scurtez, dar Ile ma corecteaza de fiecare data :
-Si baltoacele s-au facut norisori…
-Vapori ! sare Ile de colo.
-Da, mama, da ! mor eu de incantare ca am asa fata desteapta (ce-o sa mai invete la scoala daca o invat eu totul ?! etc, etc, stiti voi cum e that feeling)

Pana intr-o zi cand… Ile se uita la un film.
-Mama ! Mama ! Uite vaporii !!!
Uau ! imi zic eu, desteapta lu’ mama !
-Unde ? ma prefac eu tare interesata.
-Uite, uite, acolo !
Cand ma uit mai bine, ce credeti ca imi arata Ile ? Ce credeti, cu alte cuvinte, ca isi imagina Ile ca sunt vaporii?
VAPOARE !!!

Toata lumea cunoaste sfarsitul din Cartea junglei : Mowgli ramane in satul oamenilor, iar Baloo si Bagheera pleaca, tinandu-se de umeri, cantand, consolati, intr-o atmosfera teribil de boema…
Ile, cu ochii la film, intinde degetul :
-Mami, vreau si eu cu ei !
Si, pentru ca ma vede razand, ma implora :
-… Numai putin !

In timp ce-i dau sa manance, Ioachim imi da una peste lingurita si mi-o rastoarna cu tot cu continut.
-Eeeeeeeeeeeeeeei, ma prefac eu suparata tare, ce-ti fac acumaaaaaaaaa !!!
La care Ile, repede :
-Il mai iubesti ?

Acum cateva zile, Ile a facut ce-a facut si-a luat o cazatura cu capul de asfalt de i-a iesit instantaneu un cucui “ca-n Tom si Jerry”.
Azi am trecut prin acelasi loc si ma intreaba :
-Unde am cazut ? Aici ?… Aici ?…
Ii arat locul exact si se apleaca sa bata locul. Bineinteles ca nu pe asfalt il doare, asa ca Ile vine repede la mine, suparata :
-Mami, am facut un cucui si in palma !

Am inceput sa o invat pe Ile limba engleza… Acum cateva zile a invatat primul cuvant: dog.
Azi mi-am amintit ca trebuie sa trecem la “level 2”.
-Ile, hai sa te invat cum o cheama pe pisicuta in engleza!
-Cum o cheama ?
-Cat.
-…
-Hai, hai, zi si tu : cat !
-…
-Hai, mami, cum o cheama pe pisicuta in engleza ?! Hai, zi !!!
-Cat mic.

Categoria “Sunt cuminte, dar ma tratez”

Cum isi imagineaza Ile viitorul:
-Si o sa ma fac mare, si Ioachim o sa se faca mare, si o sa alergam, si o sa ne plimbam cu bicicletele, si o sa cadem, si o sa nu plangem…

Tati cu copiii in dormitor (eu aud scena din sufragerie).
Tati il invata pe Ioachim sa zica (desigur) TA-TA.
-Zi ta-ta! TA-TA! TA-TA…
Ioachim scoate niste sunete nedeslusite…
Tati, in extaz:
-A ZIS TA-TA!!! Ai zis TA-TA??!! A zis TA-TA!!! A zis TA-TA!!
La care Ile (desigur) probabil nebagata in seama, ii taie elanul:
-A zis ILEANA.

In bucatarie, cu Ile, mancam cirese. Incerc sa o invat sa scuipe samburii. Ile nu stie sa-i scuipe, ci ii scoate in felul urmator: baga toata mana in gura si ii cauta, se umple de zeama, etc DAR daca si numai daca ii aduc eu aminte sa ii scoata…
La un moment dat uit sa-i zic (ups!) si-i zic cu intarziere:
-Ile, samburele!!!
Ile baga mana in gura, cauta, cauta, se umple de zeama si, deodata, perplexa:
-Asta nu a avut sambure!!!

Capitolul “Intamplari cu final neasteptat”:

Iesim afara. Bate un vant puternic, dupa cateva zile de soare naucitor…
Ile “constata” :
-S-a stricat vremea !
-Da, mama, nu mai vine odata primavara aia!… bomban eu.
-Ii dau eu na-na la vantul asta !
-Da-i, mama, sa plece de-aici !
-… Da’ nu ajung la el !
-… La cine, mama ?!
-La vant !
-Aaa, da !… pai si-atunci, ce ne facem ?!… intreb eu, distrata.
-Pai sa-i dea na-na un copil mai mare ! conchide Ile, firesc.

Ile bolboroseste ceva inbtr-o limba necunoscuta noua…
-Ce faci, mama ? Vorbesti in limba piticilor ? o intreb eu.
Ile, foarte incantata :
-Daaaaaaaaa !!!
Din intamplare, chiar atunci incepu si Ioachim sa “vorbeasca” intr-o limba la fel de necunoscuta…
-Uite, mama, zic eu, si Ioachim vorbeste limba piticilor !
-Nuuuuuu ! sare Ile ca arsa, Iochim vorbeste limba bebelusilor !

Pe la 4 luni, primele cuvinteale lui Ioachim…
Eu: - Ce faci, mama, esti bucuros?
El: - Oui!

(Sa nu uitam ca a fost conceput in Quebec…)

Ii povestesc “Hansel si Gretel” si ajung la momentul in care mamica lor vitrega vrea sa-i alunge de acasa pentru ca nu-i iubea :
-Vai, mama, oftez eu, cum o fi asta : sa nu-si iubeasca mama copiii ?!… Eu n-am vazut niciodata asa o mamica rea !
-Eu am vazut, zice Ile.
-Unde, mama ?!
-La bunica…
-Pai si de ce nu-si iubea mama aia copilul ?!
-N-avea chef ! zice Ile, foarte senina…

Ile despre Alba ca Zapada :
-Are parul cabanos… (in loc de ca abanosul)

Scriu un pomelnic pentru Liturghie si ii explic si lui Ile :
-Uite, mami, scriem aici numele noastre ca sa se roage Parintele pentru noi: aici l-am scris pe tati, aici pe tine, aici pe Ioachim…
-Sa o scriem si pe ca Zapada !

Ile se joaca cu o jucarie in forma de gargarita si si-o pune la fundulet. Intervin :
-Nu o mai pune acolo !
O pune apoi la “pasarica”.
-Nici acolo !
-De ce ?
Inghit in sec… Cum sa-i explic sa inteleaga, pe limba ei ?
-Mami, nu o mai pune acolo, ca se supara “pasarica”!
-De ce ?
(Oooooof ! Ce sa inventez ?)
-Pai, nu-i place sa pui jucaria acolo !… Se supara si zboara, si ramai fara pasarica !
Ile ramane pe ganduri dupa o asemenea explicatie. Apoi ia jucaria si o pune din nou la fundulet, zicandu-mi :
-Mami, dar funduletul zboara ?!…

Capitolul “Noi sensuri ale cuvintelor”

Merg cu Ile pe strada si discutam despre o pasare pe care a vazut-o mai demult si o calcase masina.
-Saracuta, mami, uite, nu a fost atenta cand a traversat si a calcat-o masina…
-A facut-o pilaf ! exclama Ile.
Mai sta ce mai sta, apoi:
-A facut-o ton !
-Cum, mami ??!!
-Ton! TON! Ton-ton-ton!

Mai mai, imi zic eu in mintea mea, asta ce-o mai fi ? Vreo interjectie ?! Apoi mi-am amintit ca mancase cu o seara in urma conserva de ton facut bucatele mici…

Tot pe strada.
-Hai, Ile, sa ne plimbam putin !
-De ce ?
-Sa doarma Ioachimu’ !
-De ce ?
-Hai, mami, sa dam o tura si ne intoarcem…
-… Si unde e tura ?!

Si una de-a mea, ca sa fie asa, in familie )

Cum suna “Povestea porcului” cand sunt obosita :
-A fost odata… un mos si… si… o baba. ei erau tare necajiti ca… nu aveau si ei nici un… PURCEL !

Ile la Ioachim :
-Miere ! Miere ! Miere ce esti !
-Miere ? Ii spui “miere” ?! intervin eu. De ce, mami ?… E dulce ca mierea ?
-Daaaaaaaaaa !
-Da’ tu ca cine esti de dulce, Ile ?
-Ca albinuta !!!!

-Oooooooooooooof ! Ileana, daca ai vreun pic stare !!!…
-N-am un pix tare!

Cum “cheama” Ile liftul:
-Liftuuuuuuuuuu’! Liftuuuuuuuuuuuuu’! Vinoooooooooooo!
Ne stie tot blocul cand iesim afara…

De cate ori face cate o traznaie, vine la mine si-mi zice, foarte inimoasa:
-Te-am iertat, mami…

Unde o fi ?… Unde o fi… ?
-Vezi, o dojenesc eu, daca nu ai grija de lucrusoarele tale…
-Pai, sa imi iei alta, mai, mami, mai ! (normal ca a gasit solutia cea mai buna, ea voia alta de cand o mazgalise deja).
-Nu-ti mai iau nici o papusa ! Cand o sa ai grija de jucariile tale, atunci iti iau !… Si nici nu am bani sa iti iau alta “ca Zapada” !
Dar Ile e mandra si nu recunoaste ca ii pare rau dupa ea :
-Lasa caaaa… ma fac eu mare ! Si o sa iau sute-sute de bani si o sa cumpar eu alta “ca Zapada” !
-Heheee, o necajesc eu, pana te faci tu mare… cu ce te mai joci ?
Dar Ile, visatoare :
-… Si apoi ma fac mica la loc !

Numele de alint (actuale) ale copiilor sunt veverita & bursucu”.

Azi dimineata, Ile imi zice:
-Mami, cand eram io mica, m-ai botezat!
Eu, incantata:
-Da, maaaaaaaaama, da!
-Si eram in burtica la tine si m-ai nascut!
(Crescendo)
-Da, maaaaaaaaama, da!
(Apoi, eu la Ile)
-Si cine a mai fost in burtica mea?
-Ioachim!
-Si l-am nascut si pe el?
-Da!
-Si… si… (eu in culmea incantarii) asta ce inseamna? Ce sunteti voi doi?
Ile, fericita:
-BURSUCI!

Ile se trezeste azi-dimineata si incepe brusc, aratand spre coltul cu jucarii:
-Era un soricel lipit de perete acolo!
(Eu “m-am prins”)
-Ai visat, mami?
Ea, deodata, cu avant:
-Da! Da! Si eram cu o fetita si ma tineam de mana si… si… (pauza) Nu mai stiu!
Incerc sa o ajut:
-Si? Si soricelu?…
-Nuuuuuuu!
-Pai nu mergeati la soricel?
-Nu!
-Pai ce faceati?
-Nimic!
-Hai, mama, ai pierdut firul? Orice poveste are un fir narativ… ai uitat?
-Nu, mama, ca asta nu era o poveste adevarata! Era o poveste de jucarie!

Venim de la nisip… Ile, pe ganduri:
-Fetita aia era rea!
-De ce mami? Ce-a facut?
-Mi-a dat lopatica!
-Mami, daca ti-a dat-o, inseamna ca era buna, nu rea!
-NU! CA NU MI-A DAT SI GALETUŞA!

-Mami, uite o vaca!
-Da, mama, e o vacuta…
-E mov! (tipa Ile surprinsa) De ce e mov?!
-Pai… asa e ea, mov… (si incep cu tactica “schimba tirul intrebarilor”) Tu de ce esti blonda, ha?
-… Pentru ca sunt batrana.

Defintii ale gălbenuşului:
(acum o luna)= albuşul ăla galben
(acum 2 zile)= gălbuiul

Ile se uita la “101 dalmatieni” si zice:
-Sa plece Cruella de la mine din (cal)culator!
-De ce, mami?
-E ulata!
-Si unde sa se duca?
-La mamica ei!

Stau singura cu amandoi copiii si ii explic lui Ile ca uite, ne descurcam:
-Vezi, mami, ce cuminte e Ioachim? Ce ne faceam noi daca nu era cuminte?
-Ne faceam de ras!

Ile deseneaza de mama focului, de dimineata pana seara (peste tot, desigur, din cand in cand si pe foi!)
Mandra nevoie mare ca ma mosteneste, o intreb:
-Mami, te faci pictorita?
Ea, bosumflata, dar convinsa:
-Nu!
Eu, cu inima cat un purice:
-Dar ce, mami? Ce te faci cand vei fi mare?
Ile, cu un aer melancolic…
-Bucatareasa!

Dupa cum bine va imaginati, intr-o masina normala nu incap 2 car seats si o mama (nu foarte grasa) pe bancheta din spate. Cum noi avem… Tico, e necesara o reorganizare de urgenta a spatiului…
Asa ca o mutam pe Ile cu scaunul in fata. Dar ea – spirit conservator – are ceva impotriva: urmareste desfasurarea operatiunii si protesteaza in gura mare (Da’ de ce?! etc, etc)
Incerc sa o calmez:
-Mami, nu avem loc toti in spate, tu o sa stai in faţă, esti fata mare acuma!…
Ile, disperata:
-NU VREAU SA CONDUC MASINA !!!

La capitolul “de ce”:
Ei bine, cand am invatat in facultate despre faza “de ce”-ului, nici prin minte nu-mi trecea ca va fi… asa.
Adica ma asteptam sa ma intrebe “De ce se invarte pamantul in jurul soarelui” - sau genul asta de intrebari explicabile stiintific – dar nu de ce la orice care n-are legatura cu de ce-ul, intr-o serie infinita si absurda… Un exemplu simpatic:

Asteptam pe un prieten in vizita, Ile e tare nerabdatoare, va primi cadouri… In sfarsit, suna interfonul… Eu, bucuroasa, strig: A venit! Ile, in culmea extazului: DE CE!!!!!

Ile cerceteaza o sticla de untdelemn marca “Bunica”…
-Ce e asta, mama?
-E ulei de la bunica, mami…
Peste o jumatate de ora, Ile gaseste aceeasi sticla goala.
-Uite mami, e (doar) bunica, ca ulei nu mai este!!!

Eu catre Ioachim:
-Ioachimescule!
Ile sare in sus:
-Il cheama IOACHIM!!!
Mai sta ce mai sta, se gandeste… si apoi, catre Ioachim:
-Ioachimică!

-Ile, hai sa strangem jucariile!
-Nu!
-Hai mama, ca si Ca Zapada era harnicuta!
(Asta de obicei functioneaza… hmmmm… nu si azi!)
-Nu!
-Hai mama, ca daca nu le strangi (deja le strangeam eu, ce mai!) n-o sa te mai cheme Alba Ca Zapada!
-Lasa mama, imi zice ea, consolandu-ma, ca acuma TU esti Ca Zapada!

Fac pui la cuptor, de obicei improvizez tot felul de sosuri, dar azi n-am chef si fac ceva clasic: cu cartofi. Dar fac greseala sa pun la cartofi trei cepe mari… Puiul a iesit de minune, numai ca saracii carofi parca erau in sos de plastic, ce mai!
Ofticata ca trebuia sa arunc 1 kil de cartofi, i-am pus totusi in farfurie.
Ile vrea pui, mananca, asa ca ma gandesc poate o pacalesc si scap si de cartofi!
-Hai mama, ia si un cartofior!
-Nu!
-Pai sa stii ca ii mananc eu pe toti!
-Da! Vreau!
(Uraaa! A functionat!)
Ii dau, mesteca melancolica… Nu il scuipa! Uraaa!
-Hai, inca unul!
-Nu!
-Ii mananc eu pe toti!
-Asa sa faci, mami! Sa-i mananci tu pe toti!

-Si eu sunt o floare, continua Ile, si mami e o floare, si tati e o floare si buni…
Apoi, iar catre Ioachim, tragandu-l de ciorapi:
-Uite! Ai si picioare de floare!