Ile il examineaza pe Ioachim:
-Uite, are ulechiuşă!
-Da, mama, toti oamenii au!
-Sa volbeasca la telefon cu ea!

Eu catre Ile, aratandu-i-l pe Ioachim:
-Uite, mami, vezi ce bursuc mic avem aicea?!
Ile catre mine:
-Si tu esti unul mare!

Perla de-a lui tati (retineti: la al doilea copil!)

Tati, ingrijorat:
-Uite, i-a curs ceva din gurita lui Ioachim!
-E normal, il linistesc eu. E laptic, regurgiteaza.
La care tati, stupefiat:
-Dar ce, e vaca???!!!

Eu infulec de zor, Ioachim, in camera lui, incepe sa planga… Accelerez, dar nu renunt. Vine Ile:
-Plange Ioachim!
Eu infulec de zor, cat mai apuc!
Ile, autoritara:
-Plange Ioachim si ma doare inima!!!

De sezon. Ile intra cu tati intr-un magazin care avea un bradut impodobit:
-Tati, uite un brad cu omizi!

-Ei, o intreb, ce-o sa spui cand te intreaba Mosul: “Ai fost cuminte, Ileana?”
-“Da”, raspunde ea, codindu-se…
-Pai nu ti-e teama ca o sa-ti creasca nasul ca lui Pinocchio??!!!
-Nu! Ca eu nu sunt papusa!

Inainte de culcare, urmuziana Ile: Ma dau in balansoar si eu sunt copil si tati e copil si mergea la gradinita si manca porumb si frigea si sufla si se lingusea.

Ile cu bunica, la piata, in fata unei tarabe cu… fasole:
-Vreau si eu tic-tac!

Seara, buni cu Ile se uita pe geam… Ile :
-Uite o coaja de luna… s-a curatat si ea ca usturoiul !

Ile a invatat literele… A de la Anca (eu), b de la bebe… si tot asa… Mai ieri a venit la computerul meu si: i de la Ile, b de la bebe, m de la mama… Ce mai, e fata mare! Dar le mai si incurca! Invariabil, recunoaste litera t, dar zice: t de la mama!

Ile a primit un joc cu litere magnetice, va dati seama, bucurie mare!
Incurcaturi:
M de la Anca si a de la mama.
Sau: sa punem pe a langa b ca e singur…

La capitolul “Somnul de dupa-amiaza”:

Ile cu buni in dormitor… chiţăieli, desigur, Ile nema nani! Eu, in patul din sufragerie, pe calculator.

La un moment dat usa se deschide vijelios si Ile ma arata lui buni, triumfatoare:
-Uite, mami nu doarme!
Banuind ca buni a incercat s-o faca sa doarma pretextand ca mami doarme deja, preiau stafeta si:
-Pai nu dorm, ca daca tu nu dormi si faci galagie, nu pot nici eu sa dorm!… Dar uite, acuma chiar ma culc!
Zic, si ma lungesc in pat…
La care Ile, hotarata:
-Ba nu dormi, ca acuma fac galagie!

Tati cu Ile in lift. Liftul face o smucitura… Ile:
-A sughiţat liftul!

Capitolul “Ile spune adevarul intr-un mod dezarmant”:

Ile nu stiu ce prostie a facut si s-a ales cu pedeapsa capitala : nu iese afara !
Buni, in credinta ei nezdruncinata ca daca nu iese afara, copilul nu mai doarme, nu mai mananca, etc, incearca sa treaca peste cuvantul lui mami, si o aud in bucatarie cum ii propune pe furis lui Ile :
-Ile, iesim afara ?
Dar Ile, cu voce tare :
-Nu ! Sunt pedesita !

Ile se admira in oglinda… Buni:
-Vai, ce frumoasa esti!
Ile:
- Si bunica e frumoasa !…
Buna jubileaza :
- Da, si buni e frumoasa…
Ile continua :
- … ca un copil !

Ile iese (in final) cu buni afara… In prag, Ile:
- Bunico, da-mi mana sa nu te pierzi!

Tati lucreaza la calculator si cauta un font cu voce tare:
-Verdana… verdana… unde esti?…
La care, din spatele lui, o voce:
-Sunt aici!!!

Ileana, preocupata cu desenatul lui Ioachim, a inteles ca pe ea o cauta tata…

Dupa o zi nu prea plina de “evenimente”, Ile, intr-un colt, se alinta :
- … Am… supalat-o… pe mama…
Dupa o scurta recapitulare, eu, de colo, induioasata de un asa copil bun :
- Nu ai suparat-o, ingeru’ lu’ mama ! Azi ai fost cuminte !
Ile, dintr-o data cu gura pana la urechi :
- Am fost cuminte… CIOCOLATA !!!

Ii schimb lui Ile o pereche de pantalonasi cu buzunare cu unii fara… Ile se controleaza, si :
- Buzunalele… unde sunt ?
- Mami, astia n-au buzunare ! ii explic eu.
- N-au buzunale… CUMPALAM !

Dupa somnul de dupa-amiaza (1-0 pentru mine !), ii tin cu mare seriozitate discursul educativ (Ile nu vrea sa doarma cu nici un chip, e un adevarat calvar in fiecare zi…)
- Vezi mami, daca ai dormit, acum ai crescut mai mare !
Ile, nedumerita, ma submineaza :
- Mica sunt !

La capitolul “Mami s-a epilat azi”… Vine tati, seara, iar Ile :
- TATI, MAMI S-A PILIT !

Ile se uita pe o carte cu poze:
- Uite o fetita daguţa ! (zice ea).
- … Draguta… ca cine? (eu, de colo)
Pauza…
- Ca Ileana! (dau eu raspunsul, dezamagita…)
… Dar Ile:
- Nu!
- Ce mami, tu nu esti draguta? (o intreb, mustacind)
- Nu!
- Da` cum esti?…

- FUMUŞICĂ!!!

Capitolul “Burtica lui mami”

Ile:
- ‘Oachim papa pin codon… inghesuiat… apoi… apoi iese afalaaaa (arata cu degetul pe geam, dar ideea era ca “iese afara” din burtica, stiti voi!) si ne jucam!

- ‘Oachim e cat o floare!

- ‘Oachim ale guliţă si limbuţă… ca mine!

- ‘Oachim e jucăuş!
- Da, mami, e jucăuş, dar nu imediat cum se naste, ci atunci cand se face mai mare… Intai o sa invete sa stea pe burtica… apoi in funduleţ…
- In poponeaţă! ma corecteaza Ile.
- Asa, asa, in poponeaţă! Si apoi merge de-a bushilea… Si apoi invata sa mearga…
- In megător!
- Asa, mami, in premergator!
- Mege… mege… pâş pâş…
- Merge, dar mai si cade!
-Mege, da’ de fapt mai si cade! incheie Ile, intr-o nota mai abstracta.

In bucatarie, eu, cu mixerul, fac o crema de ciocolata… Ile, cica fac “taioneză” (asta e cu subinteles!)
Apoi, se uita cu uimire la mixer cum functionaza, si:
- Ale picioluşe!!!
Tati, de colo:
- Cine mai da asa din picioruşe?! (subtext: ILE)
Dar Ile, diplomata:
- Taioneza!!!

Ile se alinta:
- Ileana, ce nume fumooos! (asa i-a zis aseara in parc o bunica)
- Si ce ti-a mai zis mama, tanti? o intreb eu. Ti-a zis ca esti Ileana Cosanzeana?… Stii tu cine a fost Ileana Cosanzeana?… Cea mai frumoasa fetita din lume!
Ile nu-si mai incape in piele, desigur!
- Si tu, continuu eu, esti tot asa frumoasa ca Ileana Cosanzeana?… sau doar o parte din frumusetea ei?!
La care Ile, razand:
- Nu de tot! Nu de tot!

Despre mine, o recomandare:
- Mamica mea… spelioasa de omizi!

In pat, ne giugiulim de nu mai putem… eu la Ile:
-Te mananc te mananc te mananc!!!… Pai si daca te mananc, apoi nu mai ramane nimic din tine… Si apoi, pe cine mai mananc eu?!
De unde se vede ca si la intrebarile retorice exista raspuns… Ile:
-Pe tati!

Ile, pe geam, isi face semne cu o doamna din bolcul de vizavi… Ile e in culmea incantarii… Jocul dureaza cateva minute, dupa care doamna pleaca la treburile ei… Ile:
-INCA O DATA!

(“Inca o data” zice Ile cand mai vrea o data sa auda povestea sau sa mai vada filmul de desene pus de noi la calculator…)

Categoria “Copilaria copilului postmodern”
Iesim afara… Eu ma vait:
- Aoleu, mama, bate vantu’ de-o sa ne ia pe sus!
Ile, razand:
- Cantaretii mi-i alunga!!

Moment de tandrete…
Ile isi infunda fatza in palma mea… Deodata scoate nasul de acolo si…
- Mami, in palma ta e intunelic !

Din nou, Ile la burtica: Ce faci, bebemic ?
Moment de liniste… asa ca intervin:
- Mami, ce face bebemicu’ ?… Ti-a raspuns ?!…
Ile, plina de initiativa, isi pune urechea pe burtica si asculta atent o vreme…si asculta… Eu nu mai am rabdare :
- Ei, ai auzit ? Ce zice bebemicu ?
- Da… da… Bobonele…
- Ce, mami, ma distrez eu, vrea bombonele ?
- Da… Da-mi bobonele sa pape si el !

Ile a primit o papusa cu tot dichisul (cu scaunel de mancat, cu marsupiu… de fapt a primit-o mai demult, dar acum am considerant noi ca e momentul cand nu-i rupe maini, picoare, gat sau n-o coloreaza ca pe Talpa-Iute).
- Ile, mama, ce nume sa-i punem ?! Ionel, Gigel, Mihaita, Gabita…
(Ile : nu ! nu ! nu !… imperturbabila).
Am ajuns pana la Brebenel si Pepsi-Cola… Nu si nu ! Eu una, am renuntat…
- Ei, bine, daca nu-ti plac astea, cauta-i tu un nume !
Ile se uita in stanga, se uita in dreapta… si incepe sa… caute prin camera !!!
Nu gaseste in camera ei si se duce sa caute la tati, care dormea…
Tati o ia de la zero si el, fara sa stie ca registrul e epuizat : Ionel, Gigel…

… Si daca vreti sa aflati cum o cheama acum pe papusa, aflati ca, nemultumita de raspunsurile noastre, Ile i-a gasit pana la urma un nume : BEBE !!!

Avem o oglinda mare, iar Ile, de cate ori trece pe langa ea (adica de multe ori !), se admira… chiar si cand plange, ca sa vada cum ii sta !
Mie asta nu-mi place deloc… Asa ca, atunci cand o surprind din nou (eram cu spatele si m-am intors) incep cu morala :
- Ei, toata ziua, toata ziua, in oglinda ?!!!
La care Ile imi arata cu degetul :
- Si mami in oglinda !!!

Am ridicat ochii si m-am vazut si pe mine acolo, pusa pe mare harţă ! Normal ca m-a bufnit rasul si-am lasat-o balta !

In bucatarie, scap un capac care cade cu mare zgomot…
Ile, cu un aer superior :
- Anca, ma spelii !!!

Un vecin lucreaza cu bormaşina… zilnic ! Lui Ile nu-i place (bineinteles ca nu numai ei…) si chiar a invatat sa-l certe pe vecinu’ :
- Taci ! Taci din gula ! Ma doale capu’ !!!…
Eu o provoc:
- Si ce te mai doare, mami ?
- Ulechea !
Aha, stai ca te prind acuma cu ocaua mica ! imi zic eu.
- Dar pe mami, ce-o doare cand plange Ileana ?
Gta sa ma plang si eu de dureri de cap si urechi… dar Ile:
- Sufletul !!!

Trecem pe langa un resaturant cu piscina… Ile:
- Intram !
- Nu, mami, ca n-avem bani la noi !
Ile are o solutie, ca de obicei :
- Cumpalam bani si avem !

Tati catre Ile :
- Esti o fetita extraordinara… Numai ca nu esti cuminte !
Dar Ile, senina :
- Nu vleau ciocolata !!!

Dupa o dupa-amiaza in care am povestit mult despre bebemicu, cum sta el in burtica, cum va papa laptic cand se va naste (aici Ile moare de ciuda ca vrea si ea ţâţi, na!), seara, la culcare, Ile se trezeste ca spune :
- Vleau inapoi in butica !
(dupa care se rusineaza si neaga din cap)
- Vrei in burtica, mama ?!! raman eu cu gura cascata. Pai… acolo e Ioachim… tu nu mai ai loc !
- Da-te, ‘Oachimeeeeeee !!! (rade Ile)
- Sa iasa el si sa intri tu ??!!
Dar Ile precizeaza, frateste :
- Da-te mai incolo, ‘Oachime !

In timp ce scriam lucrurile astea, Ile vine langa mine :
- Ce faci, mami ?!
- Uite, scriu povesti despre Ileana !
- Aaa ! (se uita Ile mirata, si-si duce o mana in piept) Uite… Ileana sunt io !

Ile are o jucarie cu ochelari de soare lunguieti, pe care o cheama “Zorro”, de fapt o pisica in costum de plaja.
Ile o redescopera, in cosul cu jucarii, si exclama (bineinteles ca habar n-are cine-i “adevaratul Zorro”)
- Mami, Zolo in chiloţei!
- Da, mama, Zorro… ii raspund razand, ca nici nu stiam ca pe pisica bunicile au botezat-o asa.
- Unde… unde-i mamica lui? se-ngrijoreaza Ile. Ca sa-i dea patalonaşii… ca-i ingheaţă poponeaţa lu’ Zolo !!!

Va imaginati ca nu m-am mai putut abtine si-am pupat-o, printre hohote de ras… Ile nici nu stie de ce radeam eu… Il si vedeam pe adevaratul Zorro in chiloţei, pe campul de lupta, cu o mamica alergand ingrijorata dupa el sa-l stearga la poponeaţă!

Tati sparge niste nuci… Ile priveste atent, si :
-Tati ! Tati ! Nu ti-e mila ??!!

- Mai, Mutulica ! o iau eu peste picior pe Ile…
- Nu ! Nu sunt Mutulica ! Mami e Mutulica !
Asa-mi trebe ! imi zic in mintea mea.
- Si tu, cine esti? o intreb, in continuare.
- Ca Zapada !!!…

Cred ca vor incepe zile insorite pentru noi, ca am intrat in fericita perioada in care Ile a inceput conversatia cu papusile: Ce faci ? o intreaba pe papusa Mimi, si tot ea raspunde : Bine, ma joc cu Ileana mea ! - cu piticii -din plastic- le face mancare, le da sa manance… Le canta Nani-nani… sa-ti vina somnul pe la gene… – nici eu nu-i zic asa! Va dati seama ce amuzament e sa descopar in fiecare zi expresii noi la Mutulica ast-al meu… pe care nu stiu de unde le stie… Banuiesc ca le-a tinut minte din vremuri imemoriale, pe cand inca nu vorbea, doar inregistra. Asa ca aveti grija ce le spuneti la puii vostri cand sunt mici-mici… Mare grija !!!

Ile se uita la desene pe computer, eu cu treaba… Cum Ile e prea cuminte, vin sa vaz: mai respira?
Ma uit la ea: totul bine. La computer: intreg.
Mai si totusi ceva era in neregula… Imi mirosea mie!
Si deodata, exasperata, la un gand care-mi trecuse prin cap:
- Mami, a CE miroase?!!!
Nu va ganditi la prostii, miroasea prea frumos! De fapt, mirosea a… dar stati ca va zice Ile a ce!
- A guma! zice Ile, senina, si incepe sa mestece din nou (se oprise cand venisem eu!).
Eu ma holbam la Ile nestiind ce sa fac! Ma trezesc ca scot pe gura:
- Cine ti-a dat-o?!
Desi eram singure acasa… deci Ile raspunde corect:
- Ileana!
Cum sunt foarte stricta cu lucrurile astea, tot ce nu are voie copilu’ se afla numai pe rafturile de sus, de unde si socul meu…
Ma uit la ea, vad ca mesteca linistita, fara s-o inghita. Doamne!
- Mami, ii zic eu, astea se mesteca! Sper ca n-ai mai inghitit vreuna! Nu au voie copiii cu guma!
La care Ile se ridica linistita si o duce la cos:
- Aluncăm guma!
Dupa care priveste netulburata la desene in continuare. Eu raman ca prostu’, daca va imaginati scena… Un copil calm si cu sange rece si o mamica desperata asa, fara nici un motiv… Nu?!

De la o vreme, Ile e culmea rasfatului si a neascultarii… Daca zici alba, Ile e musai sa zica neagra…Terminati, cu nervii la pamant, nu pierdem nici un prilej sa o invatam ce e bine si ce e rau…

Ne intoarcem din parc… Ile nu stiu ce zice de ma face sa ma mir ce fetita desteapta am…
- Mai, mama, acum esti fetita mare, intelegi totul! ii zic, pusa pe sfaturi. Dar fetita MARE nu inseamna ca trebuie sa fii… inalta, sau grasa… ci inteleapta si cuminte…
Dar Ile:
- Si gasă! Si fumoasă!

La masa, Ile se joaca cu lingura in ciorba … Eu imi compun o figura amenintatoare si arunc un ochi fioros spre Ile… Si nu stiu de ce, alta amenintare mai buna nu gasesc decat:
- PE CINE MANANC EU ACUMA?!!!…
Dar Ile, ingrijorata:
-NU PE CIORBA!!!

De ziua mea… Mami pupa pe tati pentru bombonelele de cioco… Ile pupa pe tati pentru bombonelele de cioco… Dupa care, ce urmeaza?!
Ile ii spune lui tati:
-Acuma, si tu!!!

Adica sa se pupe si el… pe obraz, desigur!

In statie la autobuz. Langa noi, un cersetor batran, cu barba mare, doarme. Ile mi-l arata:
-Moşu!
-Da, mami, ii explic eu, sunt unii oameni care n-au unde dormi, n-au casa, sunt saraci si dorm pe strada…
Ile concluzioneaza :
-MOŞ ENE!

In parc, se lasa seara, se aude un greieras… Cri cri…
-Ile! Greierasul!
Ile manca un biscuite… Asculta atent si apoi, incantata ca l-a auzit, intinde biscuitele in directia lui…
-Ile, nu papa, mami, greierasul biscuite, ii zic eu… Papa altceva…
Si incepe google search, dar cum tangentele dintre mine si stiintele naturii se reduc la, de exemplu, cand zic greiere imi apare greierele lui Disney in fata ochilor, nu cel din manualul de zoologie, oftez si zic:
-Nu stie mami ce papa greierasul!
Dar ile, de colo:
-Grăunţă!
Eu aprob, in inertie:
-Bravo, mama, grăunţă papă!

Intr-o secunda mi se refac niste circuite si ecuatia greiere plus grauntza da rezultatul… Topârceanu!!!

Ca puteam si eu s-adun
O graunta cat de mica…

Am ramas cu gura cascata, ca doar, deh, greierele chiar grăunţă papa si inca o data cu gura cascata… De unde l-a citit fi-mea pe Topârceanu??!! Si, intr-un final… Toate ca toate, dar eu de ce n-am stiut??!!

Noi doua vorbim tot timpul despre bebe din burtica… Ce-o face? Se plictiseste acolo_… (Ile imi pune jucarii pe burtica sa se joace si el, asta dupa ce striga: ‘oachiiiiiiiiiiim tezeste-te! - ca ii mai zic eu cateodata sa faca liniste ca doarme Ioachim… Ile mai stie ca papa pin codon – asta iar nu stiu cine i-a mai zis, ori o fi vreo amintire intrauterina)

In seara asta mancam cartofi prajiti… Ile, cu un cartof, spre burtica mea, imperativ:
-Papă!
-Mami, Ioachim papa prin cordon… Trebuie sa mananc eu si ajunge si la el…
La care Ile ce credeti ca face?!

Rupe un cartof in bucatele mici de tot si-mi da sa pap “mic mic” ca sa poata manca si bebele… Ca asa-i rup eu mancarea pentru ea… mic mic…

In timp ce trebaluiam prin casa, mai arunc cate un ochi inspre copil si, induiosata de feţişoara-i de inger, ii zic :
-Delicateţea lu’ mama!
Dupa care trebaluiesc in continuare…
Deodata vine si raspunsul neasteptat:
-Nu!
-Nu? Nu esti delicateţe?!
Si intorc capul…
Ile, cu un deget in nas pana la cot, cu aceeasi fata ingereasca si sincera : NU!

O ciupeste un ţânţar pe Ile… Se scarpina si, in loc sa zica: Ma mănâncă piciorul, spune Mă scarpină ceva!
Mor de ras de cate ori o vad, cu faţa ei serioasa si concentrata…

Cand vine bunica, Ile nu mai vrea nimic de la mine… nici macar s-o streg la fund de pe olita.

Asadar, Ile -pe olita- a terminat si striga :
-Bunicaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Bunicaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Buni are treaba si nu poate veni… Ma duc eu, darv Ile nu vrea la mine… Ma supar si o las singura, sa stea asa, pe olita… Dupa o vreme, o aud, meditativa:
-Ce fac eu aici?!

La bucatarie. Cum prajeam ceva, a sarit ulei (si eu impreuna cu el). Ile, de pe margine:
-Mai, mami, ai grija sa nu te arzi!

Am pupat-o s-o sufoc si mai multe nu! In sfarsit, are cineva grija si de batranetile mele!

Categoria “Benny Hill”

Cu Ile in parc, ma asez pe o banca la umbra, imi scot ochelarii de soare…Ile :
-Mami, ce-ai la ochi?
Eu crezand ca sunt murdara, incep sa ma sterg… Dar Ile, nimic :
– Ce-ai la ochi? Ce-ai la ochi?
Incep sa ma frec, sa-mi scot ochii, pentru ca Ile, intr-un crescendo coplesitor, imi arata si cu degetul :
-Acolo! Acolo!!!

Dupa vreun sfert de ora in care m-am sters si-n albul ochilor, Ile:
-Mami, sa nu mai porti ochelarii!!!

Atunci mi-a picat fisa… Imi ramasesera urme de la ochelarii de soare… PE NAS!

Astept cu mare infrigurare sa vina si ziua cand face caca la olita (pişu face de o vreme)…
Azi-dimineata, Ile – pe olita. Eu insist sa faca caca, ea zice ca face, dar cand se ridica, nu facuse decat pipi… Ii zic, ascunzandu-mi dezamagirea sub un pupic :
-Bravo, macar si pentru pişu!
La care ea se intoarce spre olita :
-Multumesc, pişu!!!

Tot azi, alegem nume pentru viitorul baietel din burtica (pana acum il numisem “Teo” pentru ca am crezut ca e fetita si o va chema Teodora, iar acum Ile e extrem de derutata…)
-Cum sa-l cheme? (si aici incep sa-i insirui un lung registru de nume de baietei, la care ea raspunde invariabil: NU!)
-Ahaaa! (imi pica mie fisa) tu esti fetita care l-a luat pe NU in brate!
Ile, dintr-o data, luminata :
-DA!!!

Incerc sa-i explic, pe intelesul ei, diferentele intre sexe, acum ca va avea un fratior :
-Vezi, mami, fetitele sunt mai delicate, mai frumoase, mai cuminti (cica!). Baieteii sunt mai puternici, mai neastamparati… Fetitele pot avea copii in burtica, baieteii nu (avantaj fetele!;))… Uite, tu esti fetita, ca mami, iar fratiorul tau va fi baietel, ca tati!
Ile nu e multumita :
-Nu, mami nu!
-Mami nu e fetita??!!
-Nu!
-Dar atunci, ce sunt eu?
-MAMICA!!!

Iesim afara… Cand incui usa, aud cum cineva a chemat liftul inaintea noastra.
-Aaaa! Cineva ne-a luat liftul!
Ile, plina de uimire :
-Nu mai ete!!!

(Ca si cum cineva l-ar fi “luat” si ar fi plecat cu el in spinare de aici!)

Si, pentru arhiva familiei, prima noastra conversatie “adevarata “!!!

Ile, care nici nu implinise 2 ani, prin casa :
-Muuuuuuuu! Muuuuuuuuuuuuuuuuu!
-Ce mami, esti vacuta? o intreb eu.
-Da!
-Pai si ai lapte? Ca vacutele au lapte!
-Da!
-Unde ai, mama, lapte? (eu, deja amuzata)
Ile duce mana la… “pasarica”!
-Nu acolo, mami, ii explic eu razand, lapte ai la ţâţici!!!
Ile isi ridica tricoul si isi examineaza sanii foarte atenta. Apoi conchide :
-Un pic.

Duminica am fost la un botez, dupa care masa mare, bineinteles.
Pe masa, carafe cu vin alb sec si cu limonada pentru copii (cred ca banuiti continuarea…!)
Eu, care vazusem vin doar in carafe de ceramica de Marginea (negre, adica), si, la indemnul altei mamici, hai sa-i dau copilului “suc”… I-o placea? O fi lamaia prea acra?
Surpriza, Ile bea toata canuta fara s-o ridice de la gura!
I-a placut, ‘ai sa-i mai dea mama!
Trecem la a doua – pana cand ne vazu un tatic : Ce-i dai la copil, whisky?!

Cred ca m-am facut toate culorile, de la alb ca varul pana la verde turbat… Era ceva imposibil in capul meu, daca ma intelegeti ) Am gustat din canuta copilului… Slava Domnului, nu era whisky, era doar… vin!

Cum si eu m-as fi matolit de la cantitatea aia de vin, hop, cu ochii pe copil, Doamne fereste, dar copilul nimic, doar ca deveni mai cuminte si cand mergea nu mai tinea linia alba de creta… Si dup-aceea a si dormit puiul mamii, si cred ca s-a trezit cu prima durere de cap din viata ei, ca a cam bazait la trezire, dar i-a explicat mamica ei ce e aia mahmureala… Aaaa, partea comica am uitat sa v-o spun! Dupa vinisorul baut la masa de botez, ce credeti ca a papat Ile?! Singura singurica, cu manuta ei?! Castraveti murati!