Numele de alint (actuale) ale copiilor sunt veverita & bursucu”.

Azi dimineata, Ile imi zice:
-Mami, cand eram io mica, m-ai botezat!
Eu, incantata:
-Da, maaaaaaaaama, da!
-Si eram in burtica la tine si m-ai nascut!
(Crescendo)
-Da, maaaaaaaaama, da!
(Apoi, eu la Ile)
-Si cine a mai fost in burtica mea?
-Ioachim!
-Si l-am nascut si pe el?
-Da!
-Si… si… (eu in culmea incantarii) asta ce inseamna? Ce sunteti voi doi?
Ile, fericita:
-BURSUCI!

Ile se trezeste azi-dimineata si incepe brusc, aratand spre coltul cu jucarii:
-Era un soricel lipit de perete acolo!
(Eu “m-am prins”)
-Ai visat, mami?
Ea, deodata, cu avant:
-Da! Da! Si eram cu o fetita si ma tineam de mana si… si… (pauza) Nu mai stiu!
Incerc sa o ajut:
-Si? Si soricelu?…
-Nuuuuuuu!
-Pai nu mergeati la soricel?
-Nu!
-Pai ce faceati?
-Nimic!
-Hai, mama, ai pierdut firul? Orice poveste are un fir narativ… ai uitat?
-Nu, mama, ca asta nu era o poveste adevarata! Era o poveste de jucarie!

Venim de la nisip… Ile, pe ganduri:
-Fetita aia era rea!
-De ce mami? Ce-a facut?
-Mi-a dat lopatica!
-Mami, daca ti-a dat-o, inseamna ca era buna, nu rea!
-NU! CA NU MI-A DAT SI GALETUŞA!

-Mami, uite o vaca!
-Da, mama, e o vacuta…
-E mov! (tipa Ile surprinsa) De ce e mov?!
-Pai… asa e ea, mov… (si incep cu tactica “schimba tirul intrebarilor”) Tu de ce esti blonda, ha?
-… Pentru ca sunt batrana.