Ile isi doreste foarte mult un animalut… catel, purcel, orice-ar fi… orice vede pe afara vrea si ea. Raspunsul meu invariabil la rugamintile ei este destul de prozaic: Mami, cand ne mutam la casa iti iau toate animalutele, dar la bloc nu mai avem loc… Si apoi, toate animalutele fac caca si pipi prin casa… nu se poate!

Ieri Ile a venit la mine radiind:
-Mami, mami! Am descoperit!
-Ce-ai descoperit???
-Am descoperit ce animalut sa ne luam!
-Aoleu mami, ce animal?
-O gargarita! Nu face nici caca, nici pipi prin casa!

Azi, povestim de o nunta la care am fost de curand… Ile, fascinata de mireasa, cat de frumoasa a fost, ca o printesa…
-Mami, ce rochita frumoasa a avut mireasa!
-Da, mami!
-Si ce frumoasa a fost!
-Da mami! Toate miresele sunt frumoase! Si eu am fost o mireasa foooooarte frumoasa!
-Da, mami! dar si mireasa asta a fost frumoasa!
(Eu deja sunt geloasa)
-Dar eu, n-am fost frumoasa?
-Ba da, mami!… Dar ce rochie frumoasa avea…
-Dar rochita mea de la nunta n-a fost frumoasa? Rochita mea rosie?
-Ba da, mami! Aratai ca o rosie!

Ile sta singura in camera ei cu cate o carte de povesti in mana (fara poze) si citeste… si citeste… citeste povesti! o aud cum spune: si printul s-a dus… si a facut… (ma rog, nu sunt in stare sa improvizez). Face chestia asta de vreo ora. Mai, ce fata cuminte are mama! Si desteapta!
-Mai, Ile, mai, cu cine semeni tu asa desteapta?
Se fastaceste, io ma uit fix la ea, cu subinteles.
-Nu stiu…
-Hai hai, cu cine? Cu cine?…
In sfarsit, raspunde:
-Nu cu tine…
Hm!
-Ei bine, nu cu mine, oftez eu, dar… cu cine?
-nu cu tati…
Hm!!
-Dar cu cine, mama?? Cu cine?
-… Cu Irinuca!
(irinuca e finutza noastra, cu 1 an mai mare decat Ile!)