Astept cu mare infrigurare sa vina si ziua cand face caca la olita (pişu face de o vreme)…
Azi-dimineata, Ile – pe olita. Eu insist sa faca caca, ea zice ca face, dar cand se ridica, nu facuse decat pipi… Ii zic, ascunzandu-mi dezamagirea sub un pupic :
-Bravo, macar si pentru pişu!
La care ea se intoarce spre olita :
-Multumesc, pişu!!!

Tot azi, alegem nume pentru viitorul baietel din burtica (pana acum il numisem “Teo” pentru ca am crezut ca e fetita si o va chema Teodora, iar acum Ile e extrem de derutata…)
-Cum sa-l cheme? (si aici incep sa-i insirui un lung registru de nume de baietei, la care ea raspunde invariabil: NU!)
-Ahaaa! (imi pica mie fisa) tu esti fetita care l-a luat pe NU in brate!
Ile, dintr-o data, luminata :
-DA!!!

Incerc sa-i explic, pe intelesul ei, diferentele intre sexe, acum ca va avea un fratior :
-Vezi, mami, fetitele sunt mai delicate, mai frumoase, mai cuminti (cica!). Baieteii sunt mai puternici, mai neastamparati… Fetitele pot avea copii in burtica, baieteii nu (avantaj fetele!;))… Uite, tu esti fetita, ca mami, iar fratiorul tau va fi baietel, ca tati!
Ile nu e multumita :
-Nu, mami nu!
-Mami nu e fetita??!!
-Nu!
-Dar atunci, ce sunt eu?
-MAMICA!!!

Iesim afara… Cand incui usa, aud cum cineva a chemat liftul inaintea noastra.
-Aaaa! Cineva ne-a luat liftul!
Ile, plina de uimire :
-Nu mai ete!!!

(Ca si cum cineva l-ar fi “luat” si ar fi plecat cu el in spinare de aici!)

Si, pentru arhiva familiei, prima noastra conversatie “adevarata “!!!

Ile, care nici nu implinise 2 ani, prin casa :
-Muuuuuuuu! Muuuuuuuuuuuuuuuuu!
-Ce mami, esti vacuta? o intreb eu.
-Da!
-Pai si ai lapte? Ca vacutele au lapte!
-Da!
-Unde ai, mama, lapte? (eu, deja amuzata)
Ile duce mana la… “pasarica”!
-Nu acolo, mami, ii explic eu razand, lapte ai la ţâţici!!!
Ile isi ridica tricoul si isi examineaza sanii foarte atenta. Apoi conchide :
-Un pic.

Duminica am fost la un botez, dupa care masa mare, bineinteles.
Pe masa, carafe cu vin alb sec si cu limonada pentru copii (cred ca banuiti continuarea…!)
Eu, care vazusem vin doar in carafe de ceramica de Marginea (negre, adica), si, la indemnul altei mamici, hai sa-i dau copilului “suc”… I-o placea? O fi lamaia prea acra?
Surpriza, Ile bea toata canuta fara s-o ridice de la gura!
I-a placut, ‘ai sa-i mai dea mama!
Trecem la a doua – pana cand ne vazu un tatic : Ce-i dai la copil, whisky?!

Cred ca m-am facut toate culorile, de la alb ca varul pana la verde turbat… Era ceva imposibil in capul meu, daca ma intelegeti ) Am gustat din canuta copilului… Slava Domnului, nu era whisky, era doar… vin!

Cum si eu m-as fi matolit de la cantitatea aia de vin, hop, cu ochii pe copil, Doamne fereste, dar copilul nimic, doar ca deveni mai cuminte si cand mergea nu mai tinea linia alba de creta… Si dup-aceea a si dormit puiul mamii, si cred ca s-a trezit cu prima durere de cap din viata ei, ca a cam bazait la trezire, dar i-a explicat mamica ei ce e aia mahmureala… Aaaa, partea comica am uitat sa v-o spun! Dupa vinisorul baut la masa de botez, ce credeti ca a papat Ile?! Singura singurica, cu manuta ei?! Castraveti murati!