Aseara, dupa meciul Steaua-Rapid, bucurie mare la noi in familie! Ile ne priveste mirata incercand sa inteleaga, iar eu ma incumet sa ii esplic:
-Uite, Ile, mami e stelista, tati e stelist, unchiu’ e stelist, noi, toata familia, suntem stelisti…
-Da, noi nu suntem rapizi…

Ile nu a dormit la pranz si e moarta de oboseala… Si a inceput chiar sa se balbaie!
-Mai, Ile, ai grija cum vorbesti, nu te mai grabi asa, tu nu vezi ca te balbai?!…
Ile e fara replica… pentru 2 secunde.
-Pai daca asa e vorba mea… (mai sta 2 secunde) pai daca asa m-a facut pe mine Dumnezeu… (mai sta 2 secunde) galgaitoare!

Ile stie ca daca mananca tot, se face mare. Mananca ce mananca, dupa care se suie pe scaun:
-Uite, mama, ce mare m-am facut!
-Da, esti mai mare decat mine! (zic eu, fiind jos pe scaun) Acuma, ca tot esti tu mare si eu mica, ce mai, tu trebuie sa fii mama si eu copilul! (Ile e incantata) Asa… O sa ma stergi la fund, o sa-mi dai de mancare, o sa ma culci, o sa-mi spui povesti, o sa faci treaba, o sa ma plimbi afara…

Ile nu mai e incantata… dar se gandeste ce se gandeste si deodata, in culmea fericirii:
-Da! Si o sa-ti cumpar jucarii! MULTE JUCARII!!!